narcis

The September When – fond muzical

Stiti cum e sa iei primul salariu dupa trei luni de “seceta”? Daca stiti, nu-i in regula, daca nu stiti e foarte bine, tineti-o (macar) tot asa. In ziua de salariu am mers la banca cu aerul cainelui hamesit. Doar ca, surpriza: in cont nu aveam nicio coroana gaurita (nu e o figura de stil, monezile de 1 si 5 coroane sunt gaurite)! Ce poti face cand primesti astfel de vesti vineri, la ora doua jumate dupa masa?! Te culci. S-a facut luni si m-am dus la banca din nou. Numai ca, vorba reclamei, conturile simt cand esti disperat. Functionara m-a informat amabila ca un transfer dureaza cel mult doua zile si mi-a sugerat sa verific daca banii au fost virati. Urmatorul drum a fost la birou. Fata care se ocupa cu salariile a dat niste click-uri si mi-a spus ca era o eroare in sistem, banii n-au fost virati. “Rezolvam astazi”. Ce sa zic?! Sunt destul de antrenat la “ghinioane” de astea ca sa stiu sa (nu) reactionez. Am intrebat doar cat dureaza. “A couple of days”. Mda… “Takk skal du ha!”. Desi pare o injuratura, este o formula de multumire, pe care nu mai stiu daca am folosit-o si in realitate. Lucruri de astea se intampla frecvent aici. Mi-au spus colegii (“prima plata nu iese niciodata”, “mereu sunt erori” etc), mai stiu si de un coleg al fratelui caruia i-au gresit datele pe card (a trebuit sa-l schimbe, a mai durat o vreme)…

Duminica noapte, benzinaria Statoil din cartierul Storhaug, Stavanger. Eu si R. (un musulman cu plete si ten masliniu). A aparut apoi un Volvo cu girofar si insemnele Politi (politia norvegiana), din care au coborat ambii membri ai patrulei. Au vorbit vreo trei minute cu R., care e de cativa ani aici si stie limba. Eu stateam cuminte. Politistii au plecat, au intrat in primul sens giratoriu, s-au intors si au oprit masina in dreptul nostru. “Førerkortene dine takk!”  Asta am inteles si eu, voiau sa vada permisele de conducere. M-au intrebat pe mine daca vorbesc norvegiana. Am negat. Baiat comunicativ, le-am spus ca m-am inscris la Læringssenter si ca astept. Domnii politisti au parut sa aprecieze eforturile pe care le fac pentru a invata limba lui Henrik Johan Ibsen si Jon Arne Riise. Dupa ce au plecat (politistii, ca Ibsen e “plecat” de mai demult, iar Riise e in Italia), l-am intrebat pe R. ce-a fost asta. Am aflat ca noaptea politia verifica in mod special persoanele care in mod evident nu sunt norvegieni (m-am abtinut sa remarc ca eu sunt blond cu ochii albastri). “But they are so sweat! Not like the police from my country” (zambetul i se stergea treptat de pe fata). R. e dintr-o tara greu incercata, probabil ca a vazut si a auzit multe… Si gandul mi-a zburat la politistii din Romania. Si la “glumita” difuzata de Guerilla (aia cu “-actele la control”; “-da’ ce-am facut?”; “-lasa ca ne intelegem noi!”)…