narcis

Traditionala ancheta de sfarsit de an a “Gazetei Sporturilor” l-a desemnat pe Dan Petrescu antrenorul anului in Romania, distinctie datorata turului de forta reusit de Unirea Urziceni, transformata dintr-o echipa de targ in finalista de Cupa Romaniei si adversara a mult mai titratei Hamburger SV in Cupa UEFA.
L-am intervievat pe Dan Petrescu, prin 2000 sau 2001, pe cand era la FC National. Sunasem la club si vorbisem cu… secretara (serios!), care mi-a spus ca va lua legatura cu ”domnul Petrescu” si va reveni cu un telefon. “Da, da!“, mi-am zis in sinea mea, convins ca va trebui sa sun din nou, in ziua urmatoare, pentru un foarte probabil refuz, motivat in cunoscuta limba de lemn comuna mediului fotbalistic: “domnul Profesor nu acorda interviuri inainte de meci“, “programul echipei este foarte incarcat” si alte asemenea. Ei bine, in aceeasi seara, mi-a sunat telefonul in timp ce mergeam cu autobuzul spre casa. Secretara clubului FC National (daca spun domnisoara Camelia nu comit nicio indiscretie, nu?!) ma informa ca ”domnul Petrescu va asteapta in receptia hotelului maine seara, la ora 21.00“. N-aveam complexele ziaristului de provincie, dar m-am infiintat la hotel inca de la opt si jumatate seara. Omul meu a coborat la noua fix, in trening si cu sapca pe cap. M-am indreptat spre el, alaturi de reporterul si operatorul televiziunii locale. Dan Petrescu: “Daca doriti sa filmati, va trebui sa cereti acordul colegului vostru, eu i-am promis exclusivitate“. Am fost la inaltimea momentului… Desi surprins, am spus raspicat ca nu am nimic impotriva, ca suntem colegi si prieteni (lucrasem la televiziunea respectiva inainte si aveam sa lucrez si dupa) si ca interviul va avea, desigur, un alt impact fiind difuzat si la televiziune.  Am vorbit timp de jumatate de ora despre tot ce mi-am propus. Mi-a placut foarte mult ca nu a evitat nicio intrebare, oricat de incomoda. Intre ele, cea referitoare la penalty-ul ratat in America, in ‘94 (pentru cei mai tineri si nu doar pentru ei, un material despre acel meci poate fi vazut aici). Raspunsul sau: “Acel penalty va ramane cosmarul carierei mele. Dar, stii cate penalty-uri transformasem in preziua meciului, cand am exersat lovituri de departajare? Zece din zece. Zece din zece…“
Si mi-a ramas in minte, de asemenea, raspunsul dat la intrebarea daca nu i-a fost greu sa se adapteze rigorilor fizice din fotbalul britanic: “Eu l-am avut antrenor pe Zeman“!
Am publicat interviul respectiv pe o pagina intreaga in suplimentul de sport al ziarului “Observator de Constanta“. Nu mai tin minte scorul sau vreun alt amanunt de la meciul jucat in ziua urmatoare. Am ramas cu impresia puternica produsa de cel care avea sa devina antrenorul anului 2008 in Romania.