Meserii rare
by Dan Wanya
(se dedică lui Paul Alexe, ştie el de ce)
Camera îl caută în secvenţe scurte, îi dezvăluie mâinile, niciodată chipul, îi disecă voluptos mişcările scurte şi sigure, apoi îl dizolvă instantaneu. Are graţia unui pianist celebru, eleganţa portarului cu fireturi de la Hilton, mândria mută a stapânului de câine-campion, atingerea fină a unui amant delicat, discreţia unui bancher elveţian, ochii unui ţintaş de elită, precizia unui neurochirurg, răbdarea unui şahist sovietic, aerul suveran al unui domnitor peste un regat fără supuşi. În loc de coroană şi sceptru, poartă mănuşi albe, strălucitoare. Pentru distincţie. N-are fluier, nu-l aleargă Gino, nu-i protestează nimeni, nu-l înjură tribunele, merge cu portbagajul gol. Este el, arbitrul de snooker.
Mereu l-am invidiat pe DW pentru felul cum alege cuvintele. Este inegalabil şi regret că a abandonat scrisul…
DW nu îşi alege cuvintele, îi vin, pur şi simplu. E un talent în stare pură. Şi, după cum vezi, mai scrie din când în când.
Am înţeles, trebuie să-mi iau mănuşi…
)