Kurt Vonnegut – “Micul dejun al campionilor” iunie 8, 2009
Posted by narcis in Carti.Tags: kurt vonnegut, la revedere trista zi de luni, literatura, micul dejun al campionilor
1 comment so far
Nu, nu este vorba despre campionii de la Unirea Urziceni. De altfel, ca si in cazul altor opere semnate Kurt Vonnegut, cartea are si un al doilea titlu: “La revedere, trista zi de luni!”. De ce “Micul dejun al campionilor”? E replica preferata a ospataritei Bonnie MacMahon cand serveste clientilor Martini cu coaja de lamaie. “Micul dejun al campionilor” mai este si marca inregistrata a unei companii producatoare de cereale (din acelea pe care americanii si – mai nou - europenii le servesc la micul dejun), dar autorul recurge din start la un disclaimer – nicio legatura intre titlul romanului si firma producatoare de cereale.
De ce “La revedere, trista zi de luni!”? Este deviza companiei Robo-Magic. Se pare ca, in mod traditional, femeile americane spalau rufe in zilele de luni. Ei bine, Robo-Magic a adus in casele americane masina de spalat!
Restul cititi, ca merita!
Nick Hornby – “Slam” iunie 7, 2009
Posted by narcis in Carti.Tags: Alicia, fever pitch, generatia emo, juliet, naked, nick hornby, Roof, sam, Slam
add a comment
Nick Hornby cucereste lumea adolescentilor, cu aceasta carte care spune povestea skater-ului Sam.
“Facusem prostii fara sa folosesc nimic, fiindca spusese ca vrea sa ma simta si… Of, nu pot sa vorbesc despre chestiile astea. Rosesc. Dar ceva s-a intamplat. Pe jumatate, adica, nu s-a intamplat cu totul, fiindca am apucat sa ma retrag si sa-mi pun prezervativ si sa zic ca totul e cum trebuie”.
Asta ar fi intriga; ce urmeaza nu e greu de dedus. Cum reactioneaza Sam, la doar 16 ani, afland… vestea cea mare?! Ne relateaza Hornby, in stilul sau captivant, care ar trebui sa “prinda” si in randurile “Generatiei Emo”. Ca si in cazul “Fever Pitch”, ni se pregateste un film.
Ni se pregateste, de asemenea, aparitia ultimei carti scrise de Nick Hornby, “Juliet, Naked”, care va fi lansata in septembrie, in Regat si in State. Asteptam si editia in limba romana, undeva prin 2010.
Dimineata, in metrou… mai 22, 2009
Posted by narcis in Carti, Fascinanta Romanie.Tags: autobuzul 137, marin preda, mateiu caragiale, metrou
1 comment so far
… cineva citea “Cel mai iubit dintre pamanteni” (Marin Preda).
Dupa-amiaza, in 137, o fata citea “Craii de curtea veche” (Mateiu Caragiale).
E bine!
Kurt Vonnegut – “Bun venit printre maimute” (povestiri) aprilie 19, 2009
Posted by narcis in Carti.Tags: abatorul cinci, bun venit printre maimute, goldwater, hrusciov, johnson, kennedy, kurt vonnegut, povestea din hyannis port, povestiri
add a comment
Cartea strange intre copertile sale 25 de povestiri scrise de Kurt Vonnegut (1922-2007; imagini cu scriitorul american pot fi vazute aici). Am cumparat-o amintindu-mi vag stilul savuros, cuceritor, din “Abatorul cinci” si “Dumnezeu sa va binecuvanteze, domnule Rosewater”, romane pe care le-am citit candva, intr-o alta viata. Am regasit stilul respectiv in fiecare dintre povestirile cartii, incepand cu “Cine sunt, de data asta?”, continuand cu “Bun venit printre maimute” (care imprumuta titlul colectiei editate de Humanitas) si incheind cu ”Minciuna”. Fara a uita “Povestea din Hyannis Port”, avandu-l ca protagonist pe comodorul William Howard Taft Rumfoord, militant republican nemultumit de toti si de toate. Comodorul locuia vizavi de una dintre resedintele familiei Kennedy si arborase la balconul de la etajul al doilea un portret imens al senatorului republican Barry Goldwater*, iluminat noaptea cu ajutorul unor reflectoare. Fervoarea republicana a comodorului Rumfoord sufera o grea lovitura atunci cand fiul acestuia se indragosteste de una dintre verisoarele indepartate ale presedintelui Kennedy, cu care planuieste sa se casatoreasca. Asa ca eroul decide sa nu mai aprinda reflectoarele pentru a lumina portretul de la etajul al doilea. Finalul povestirii este exceptional; il redau:
“Si-atunci am auzit vocea presedintelui Statelor Unite venind din masina din fata.
- Domnule comodor Rumfoord, spuse presedintele, pot sa va intreb ce s-a intamplat cu afisul cu Goldwater?
- Nimic, domnule presedinte, raspunse comodorul cu respect.
- Si-atunci de ce nu este luminat? intreba presedintele.
- Pur si simplu, nu mi-a venit sa-i dau drumul in seara asta, spuse comodorul.
- Il am cu mine pe ginerele domnului Hrusciov, spuse presedintele. I-ar placea foarte mult sa-l vada.
- Da, domnule, spuse comodorul.
Era chiar langa intrerupator. Il porni. Intreaga zona fu scaldata intr-o lumina intermitenta.
- Va multumesc, spuse presedintele. Si lasati-l aprins, va rog, se poate?
- Poftim? spuse comodorul.
Masinile incepusera sa se departeze incet.
- Asa o sa gasesc si eu drumul spre casa.”
* Barry Goldwater ar fi trebuit sa candideze la alegerile prezidentiale din 1964 impotriva presedintelui in exercitiu al SUA, John Fitzgerald Kennedy, care a fost insa asasinat la Dallas, la 22 noiembrie 1963. Goldwater a candidat impotriva succesorului lui Kennedy, Lyndon Baines Johnson, in fata caruia a pierdut, adunand doar 38,5 % din voturi.
Dan Lungu – “Cum sa uiti o femeie” aprilie 11, 2009
Posted by narcis in Carti.Tags: cum sa uiti o femeie, dan lungu, tzeapa
add a comment
Cartea asta este o mare teapa! In principiu, nu mai citesc autori romani de multa vreme, Cartarescu fiind ultima exceptie de care pot sa-mi amintesc. La Dan Lungu m-au atras titlul romanului si cele cateva referinte favorabile pe care le-am putut gasi. Mie romanul mi s-a parut de-a dreptul o mare nereusita: povestea e “subtire”, personajele slab daca nu chiar deloc conturate, singura grija a autorului fiind parca aceea de a scrie un numar de capitole (40 – prea multe!) si de pagini. Ca fost ziarist, pot sa spun ca jurnalistul din povestea lui Lungu e “artificial”, iar calea gasita de el pentru a o uita pe femeia disparuta nu se stie de ce – de-a dreptul stupida! Parerea mea. E drept, sunt si alte pareri.
