Mahmudia

Făgăraş

Mai multe poze – aici.

Lacul Vulturilor

Pelerinaj amar la moaştele Sfântului Fotbal

by Dan Wanya

Trofeul FIFA World Cup stă două zile în România: una pentru vipuri şi presă, alta pentru pulime. Se livrează pe post de prăjitură, la capătul unui antreu pe bază de aşteptare şi a două feluri principale cu căcat promoţional. Obişnuit, spui, după ce ai văzut că lumina Învierii poate sosi la bordul unui comando naval cu sclipici, cu un arhiepiscop pe post de timonier.

Pleci de acasă la prima oră, poate e mai liber. Pe drum, te gândeşti la fotbalişti celebri care au atins-o, rememorezi faze care ţi-au rămas pe retină încă din copilărie, când te uitai la Mario Kempes printre purici, la bulgari.

Ajungi la 9, ora de începere anunţată, dar nu eşti singurul prost. Mai sunt 200 care stau cuminţi şi aşteaptă ca organizatorii să permită accesul.

Organizatorii aveau altă treabă:

Organizatorii permit accesul pe la 9.25.

Afli că vizita se derulează după un program care durează o oră şi jumătate, deşi tu eşti fugit de la serviciu. Rabzi cu greu reprizele de reclamă, promoterii zgomotoşi şi cretini, bodyguarzii care-şi umflă muşchii la perdele, membrii staff-ului organizator care nu pricep că nu ei sunt vedeta zilei. Te miri că, totuşi, difuzoarele nu varsă manele.

Ajungi în faţa Cupei după 45 de minute petrecute înăuntru, istovit şi agasat. Cupa este expusă într-o ladă de plexiglas, meschină şi fără lumină corespunzătoare.

Îi lipseşte exact esenţialul:  strălucirea aceea magică a aurului şi a malachitelor de la bază. De fapt ajungi doar în lateralul trofeului, unde petreci circa 3 secunde, cât să ţi se facă poza, şi eşti poftit repejor afară. Mai ai timp să arunci o privire spre Zeiţă, peste umăr, în drum spre ieşire.

Priveşti prostit fotografia primită (Cupa şi moaca ta ocupă 1/30 din suprafaţa ei, restul e reclamă) şi în loc să-ţi imaginezi cine va fi jucătorul care va ridica, la vară, Cupa deasupra capului, te gândeşti că obiectul de cult al microbiştilor din toată lumea este astăzi un instrument greţos de marketing pentru  o firmă de răcoritoare. Ca şi Moş Crăciun.

P.S.: Am văzut şi trofeul UEFA Champions League, adus tot de o firmă privată, dar acolo lucrurile s-au derulat cu discreţie şi bun gust.

Una scurtă, de la “Dom’ Doctor” / PRIMIŢI CU ÎNVIEREA?

 by Dan Wanya

Un dialog incredibil, azi, la RFI.

Interlocutoarea: „…în primul rând aş vrea să vă urez, dumneavoastră şi tuturor ascultătorilor, Hristos a înviat!”

Moderatoarea răspunde: „Mulţumim”…

P.S.: Urmează povestea întâlnirii cu trofeul Cupei Mondiale. Spusă tot de Doctor, că el are nervii mai tari şi talent mai mult.