Doliu

Viborg – Oltchim: Que sera, sera

by Dan Wanya

Ştiindu-mă pasionat de handbal, mulţi mă întreabă în legătură cu pronosticul meu pentru dubla Viborg – Oltchim.

Cel mai bun răspuns este un refren intrat în repertoriul fanilor englezi şi cântat mereu în momentele când destinul îţi poate rezerva orice: “Que sera, sera/ Whatever will be, will be/ The future’s not ours to see/Que sera, sera/What will be, will be.”

Iată o mostră:

Sau, în traducere liberă, bucură-te clipă, indiferent dacă va fi să câştigi sau să pierzi, indiferent dacă ai sau nu bilet la Polivalentă.

Pentru pasionaţi:  “Que sera, sera” apare pentru prima dată pe coloana sonoră a filmului „The man who knew too much”regizat de Alfred Hitchcock în 1956 şi este cântat de actriţa şi cântăreaţa Doris Day. Cântecul devine un hit şi îi aduce lui Doris Day consacrarea şi premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original. 

p.s. meciul tur  e la 17.15 pe ProTv

Thanks, Blackburn!

Blackburn – Chelsea 1-1, într-o zi în care Manchester United a câştigat (2-1) înfruntarea cu Liverpool. Mi-ar plăcea să ştiu că Sir Alex l-a sunat pe “Big Sam” să îl felicite. Şi cred că e deja momentul să fim mai atenţi la Arsenal.

Sud-coreeanul Ji-sung Park – omul golurilor decisive.

Clasamentul la vârf: 1. United 69p; 2. Arsenal 67p; 3. Chelsea 65p (un meci mai puţin). Peste două săptămâni, United – Chelsea, pe “Old Trafford”, meci care se intercalează între duelurile cu Bayern München, din “sferturile” Ligii Campionilor. Mai sunt 7 etape.

Image source.

“Sam” didn’t make it…

Comments off.

Se joaca handbal!

Omul din fotografie este enigmaticul DW. Dan Wanya, fostul meu coleg din vremurile frumoase in care amandoi eram jurnalisti de sport. Se pricepe si azi la fel de bine la fenomen si are condei. Motiv pentru care i-am propus sa scrie aici despre “mondialul” de handbal. Va recomand post-urile sale cu toata caldura!

NATIONALA DE HANDBAL IN CHINA, TARA PORTELANURILOR DE LUX:

AVEM ECHIPA CEA MAI FRUMOASA, CEA MAI PRETIOASA SI CEA MAI FRAGILA

Ati auzit de China in handbal? Eu nu. Mondialele de handbal feminin in China suna la fel de extravagant ca si Cupa Mondiala la schi alpin in Bulgaria. Dar chinezii au ambitii mari, la fel ca si salile lor (nici una sub 5000 de locuri, la acest mondial). Vor sa ajunga in handbal, acolo unde au ajuns in volei si baschet, iar asta inseamna sa inveti de la cei mai buni. Insa in China nu va fi doar handbal. Astazi, mondialele arata ca o cursa de anduranta. In 1962, Romania a cucerit singurul sau titlu mondial feminin la handbal in 7, la un turneu final cu 9 tari participante. In 2009 avem 24 de echipe la start, iar daca vrei sa ridici trofeul deasupra capului, trebuie sa joci 10 meciuri in 15 zile, intr-un sistem care nu-ti permite mai mult de un pas gresit. Altfel spus, iti trebuie lot omogen, pregatire fizica, valoare sportiva, antrenor inspirat si noroc. Pentru Romania, acest turneu final are conotatii speciale. Pentru prima data dupa foarte multi ani, suntem cotati ca favoriti la o medalie. Bwin crediteaza astazi Romania cu a doua sansa la titlul mondial, cu o cota de 5/1, dupa campioana olimpica Norvegia (1,75/1), dar inaintea campioanei mondiale en-titre Rusia (5,5/1) , Coreei de Sud (11/1) si Danemarcei (15/1). William Hill, una dintre cele mai respectate case britanice de pariuri, evalueaza sansele la titlu intr-o cheie asemanatoare: Norvegia 1/1, Rusia 4/1, Romania 6/1, Coreea 8/1, Ungaria 10/1, Germania si Danemarca 25/1. De pe langa semicercuri se sopteste chiar ca tricolorele au cea mai experimentata echipa la acest mondial si n-ar fi deloc o surpriza sa cistige finala. E bine cu toti ochii indreptati catre tine? Nu prea. Presiunea psihologica creata de statutul de favorit nu e intotdeauna un catalizator al evolutiilor. Cu siguranta, ea se resimte greu in vestiar, de vreme ce liderul echipei, Cristina Varzaru, a anuntat hotarirea coechipierelor sale de a nu citi presa sportiva romaneasca pe durata Mondialelor. Mai multe jucatoare s-au plins ca presa nu accepta esecurile si taxeaza nemilos orice slabiciuni in jocul echipei, cerand ca “judecata” sa fie amanata pana la sfarsitul turneului final. Oficialii FRH se gindesc la o medalie, dar refuza sa pronunte clar obiectivul echipei – titlul mondial – tocmai pentru a nu escalada presiunea (dar si pentru a nu fi nevoiti sa anunte prime de obiectiv pe care nu le pot sustine, exceptand cei 21.000 RON din grila de bonusare a MTS pentru campionii mondiali) Sa ne reamintim ca factorul psihic este de departe punctul slab al nationalei. O spune si Gatu: “cel mai puternic adversar al nostru este chiar echipa Romaniei”. Oscilatiile se manifesta nu numai pe parcursul unei competitii lungi, ci chiar de-a lungul celor 60 de minute de joc. (avem in China vreo 10 oficiali: antrenori, medic, kinetoterapeuti, analist video, dar nici un psiholog… Ce vreti? Oricum, prejudecatile de pe la noi pun eticheta “nebun” pe orice individ care ajunge la psiholog sau psihiatru in vreo imprejurare a vietii sale) Avem o grupa relativ accesibila: cu Norvegia, Ungaria, Japonia, Tunisia si Chile, apoi o jumatate de tablou cu Spania si Coreea de Sud, adica ceea ce se poate numi in jargonul competitional un “culoar favorabil”. Calculul e simplu. Pentru a ajunge in semifinale, ar trebui sa pierdem maxim un joc din primele 8 meciuri. Si ordinea meciurilor ne este favorabila: doua partide de incalzire, cu Chile si Japonia, ca sa intram in turneu, cum se spune, apoi meci crucial cu Ungaria, si iar respiro cu Tunisia, inaintea finalei grupei, cu Norvegia. La prima vedere, cheia de bolta a acestui turneu este jocul 3, contra rivalei istorice, Ungaria. O victorie ne-ar da incredere, moral pentru jocul cu Norvegia si ar conta enorm in grupa semifinala, o infrangere ne-ar taia din elan si ar ridica pana la insuportabil temperatura jocului cu nordicele. Dar cum a ajuns Romania la statutul de mare favorita si care sunt atuurile noastre? Despre asta, data viitoare.