narcis

Am ajuns la concluzia ca, destul de frecvent, Nick Hornby si cu mine facem acelasi lucru: ne uitam la meciurile lui Arsenal. Din cu totul alte motive insa, pentru ca in timp ce el este fan inrait al “tunarilor”, eu sunt unul dintre numerosii suporteri din afara Insulei ai rivalilor de la Manchester United. Si, totusi, ma uit cu placere la meciurile Arsenalului, pentru ca este o mare echipa atipica. 
Ei bine, imi inchipui ca desi a “studiat” fotbalul si chestiile de viata in Highbury, Nick Hornby a gasit ieri drumul spre “Emirates Stadium”, pentru infruntarea Arsenal – Burnley, din turul al cincilea (cum se spune in Imperiu optimilor de finala) al Cupei Angliei. In week-end, s-au jucat partidele din sferturile de finala, dar, dupa cum am stabilit, Arsenal este o echipa atipica. Orice suporter al “tunarilor” voia razbunare, Burnley - in viata de zi cu zi o echipa decenta de liga a doua, cu vagi aspiratii la promovare – fiind tocmai cea care o scosese pe Arsenal din Cupa Ligii cu un 2-0 care n-a lasat loc la prea multe comentarii. Asa ca am motive sa cred ca Nick Hornby a luat loc la peluze, l-a balacarit pe arbitru cand n-a dat penalty la faultul clar asupra lui Eboue (au si englezii corpodenii si lajosii lor!), dupa care s-a bucurat la euro-golurile londonezilor. Merita vazute.

In “sferturi”, Arsenal o va intalni pe Hull City si sunt ceva sanse sa treaca mai departe. Cu putin noroc, finala poate fi Man. United – Arsenal, pe care o astept, rabdator, din 2005 incoace. Atunci, a fost 0-0 dupa 120 de minute si 5-4 dupa lovituri de departare; pentru Arsenal. Singurul care a ratat a fost Paul Scholes, care nu se va retrage inainte de a se revansa fata de clubul caruia i-a oferit, oricum, totul. Avand 35 de ani, parca in primavara aceasta ar fi cel mai bun prilej. Asa ca, sambata, 30 mai, este foarte posibil ca Nick Hornby si cu mine sa facem acelasi lucru. Nu ascund ca as vrea ca acea zi sa fie una trista pentru el.